In sens larg, psihoterapia este o activitate stiintifica distincta, interdisciplinara, la garnita dintre medicina, psihologie, sociologie, care adreseaza, prin intermediul comunicarii, sfera sanatatii mintale; generic, psihoterapia descrie procesul prin care sunt abordate tulburarile psihice sau distresul emotional, cu ajutorul limbajului sau al tehnicilor si metodelor psihologice.
Eficacitatea psihoterapiei este deja extrem de bine documentata, sustinuta, in ultima jumatate de secol, de numeroase studii si cercetari stiintifice, inclusiv, mai recent, din perspectiva neurostiintelor sau a neurobiologiei, ca urmare a dezvoltarii tehnicilor de imagistica medicala; aproximativ opt din zece persoane beneficiaza de pe urma psihoterapiei la un nivel clinic semnificativ statistic, iar beneficiile obtinute tind sa se metina stabile o perioada indelungata de timp.
Compararea Eficacității Psihoterapiei cu Tratamentele Farmacologice și Durata Necesară pentru Ameliorarea Clinică
In comparatie cu tratamentele farmacologice, rezultatele sunt incurajatoare pentru domeniul terapiilor psihologice; desi exista studii care sugereaza ca raspunsul initial este mai rapaid in cazul medicamentatiei, pana la sfarsitul tratamentului, terapiile psihologice sunt, de obicei, cel putin la fel de eficiente ca terapiile farmacologice, iar rezultatele psihoterapiei tind sa fie mult mai stabile in timp. Cu toate acestea, clientii care sufera de o patologie endogena (cauze biologice, interne) severa tind sa raspunda mai bine medicatiei, decat psihoterapiei; o abordare combinata poate fi utila, pentru ca psihoterapia imbunatateste aderenta la medicatie, reduce rata recaderilor, diminueaza stresul asociat conditiei clinice, amelioreaza functionarea si abilitatile sociale, nivelul de insight si creste calitatea vietii.
Numarul sedintelor de psihoterapie necesare variaza considerabil in functie de tipul de dificultati sau simptome cu care persoana se confrunta; schimbarile in simptomatologia acuta tind sa apara mai repede decat cele care vizeaza schimbari legate de structura de personalitate.
Desi cercetatorii nu pot aprecia cu exactitate numarul de sendinte de care are nevoie un client cu o simptomatologie specifica pentru a prezenta o ameliorare semnificativa clinica, se poate calcula cu aproximatie numarul de sedinte necesare pentru ca un anumit procent de clienti din grupul de studiu sa demonstreze o imbunatatire clinica; de regula, procentul utilizat este de 50% sau jumatate din grupul de studiu.
Astfel de cercetari sugereaza ca un numar de 10-20 de sedinte de terapie sunt necesare inainte ca 50% dintre clienti sa indeplineasca criteriile pentru recuperare, in timp ce, pentru ca 75% dintre clientii sa atinga criteriile mentionate, ar fi utile 50-60 de sesisuni ; aceste cifre variaza insa considerabil in functie de problematica si intensitatea tabloul clinic.
