O scurta privire asupra psihopatologiei din perspectiva Psihoterapiei Centrate pe Persoana
Bazandu-se pe observatiile oamenilor care au suferit leziuni cerebrale, Kurt Goldstein, neurolog si psihiatru de origine germana care a dezvoltat o metodologie comprehensiva, holistica, a stiintei, alaturi de teoria holistica organismului, formula in lucrarea sa – The Organism – anumite reguli generale care determina viata organismica: el descrie doua clase de comportament, ordonat (organizat) si dez-ordonat, sau “catastrofic”. Goldstein scria:
“Intr-o situatie ordonata, raspunsurile par sa fie constante, corecte, adecvate organismului caruia ii apartin, adecvate speciei si individualitatii organismului, dar si circumstantelor. Individul experimenteaza un sentiment de functionare lina, neconstransa, de bunastare, de adaptare la lume, de satisfactie; asta inseamna ca sursa comportamentului are o ordine definita, un model general de functionare in care toti factorii organismici implicati, de la cei mentali, somatici, pana la procesele psiho-chimice participa intr-o maniera adecvata la realizarea sarcinii ( …)”
Reactiile “catastrofice”, pe de cealalta parte, nu sunt doar inadecvate, ci si dezordonate, inconstante, inconsistente si rezida intr-o stare de soc fizic sau mental. In aceste situatii, individul se simte lipsit de optiuni, confuz. Resimte un soc care ii afecteaza nu numai propria persoana, dar si lumea care il incojoara. Se afla intr-o stare pe care in mod obisnuit o numim anxietate.
Chiar daca modul in care Kurt Goldstein a prezentat aceste idei pare dihotomic, intentia si tema majora muncii sale a fost recunoasterea valorii psihopatologiei, in parte prin prisma clarificarilor pe care le aduce asupra starii de sanatate si asupra recuperarii, dar si prin prisma tendintei la actualizare a organismului, pana la limita maxima a capacitatilor sale, ca impuls fundamental al vietii: a fi bine inseamna sa fii capabil de comportamnet ordonat, in pofida faptului de a fi bolnav, “dezorganizat” sau afectat in vreun fel; el prefigureaza, astfel, modelul dual continuu (the two continua model) asupra sanatatatii (ordinii) si bolii (dezordinii / dezorganizarii) – desi fenomene distincte, cele doua aspecte sunt interconectate si ofera o noua posibilitate de intelegere a congruentei, chiar si in situatii de afectare psihologica:
“Boala este pentru sanatate ceea ce visele sunt pentru viata in stare de veghe – reamintirea a ceea ce este uitat, imaginea de ansamblu care se pune in miscare pentru gasirea unei rezolvari” (Duff, 1993)
Pentru Rogers, “anxietatea reprezinta, din punct de vedere fenomenologic, o stare de neliniste sau de tensiune a carei cauza este necunoscuta…Ea este raspunsul organsimului la o perceptie subliminala ca discrepanta poate intra in constiinta, fortand o schimbare in conceptul de Sine.” El surprinde, astfel, senzatia a ceea ce este implicit, inca ne – constientizat, cu privire la organizarea organismica, incepand de la procesele mentale, somatice si pana la micro-procesele fiziochimice. In timp ce dezorganizarea organismica poate sa apara si sa actioneze la nivel microbiologic, ea se exprima adesea si la nivel somatic, intern sau extern (de exemplu, prin intermediul pielii sau in termeni de comportament). Apoi, el nota:
“Experienta de a descoperi in interiorul nostru atitudini si emotii prezente care au fost traite in mod visceral si fiziologic, dar care nu au fost niciodata recunoscute la nivel constient reprezinta unul dintre cele mai profunde si semnificative fenomene ale terapiei” (Carl Rogers, Client Centred Therapy).
Carl Rogers si-a dezvoltat in mod independent teoria asupra personalitatii, dar observatiile sale au fost concordante cu marile descoperiri stiitifice ale momentului din domeniul biologiei sau neurologiei; prin prisma tendintei la actualizare a organsimului, atat Goldstein, cat si Rogers, ne amintesc, inca o data , de remarcabila rezilienta a fiintelor umane, chiar si in situatii de deteriorare severa sau in conditii de mediu care sunt mai putin favorabile cresterii si dezvoltarii psihologice.
