Dintr-o perspectiva filosofica, psihoterapia este o meta-activitate, in sensul ca ea creeaza oportunitatea de a reflecta asupra naturii faptelor; in mod evident, psihoterapia, ca proces, poate face putine pentru a schimba ceea ce este dat, ireversibil, cu toate acestea, ea ofera clientilor un spatiu in care acestia pot reflecta asupra a ceea ce este, asupra modului propriu de a intelege, de a construi si a simti experienta, de a interactiona subiectiv cu lumea, dar, poate mult mai semnificativ, un spatiu in care sa reflecteze asupra relatiei lor cu ceea ce este, alaturi de oportunitatea de a reevalua aceasta relatie.
Procesul terapiei consta, in primul rand, nu in construirea de noi imagini sau reprezentari asupra realitatii, desi acest aspect se intampla in mod frecvent, ci consta, mai degraba, in simbolizarea si acceptarea constructelor realitatii in functie de care traim, explorarea si interogarea lor. Aceasta clarificare, acceptare si examinare a lumii interioare ne permite sa traim experientele cu mai multa claritate si duce catre o mai mare congruenta intre experienta si constienta.
Concluzie
Prin urmare, rolul psihoterapiei este de a oferi persoanei ocazia de a aduce in actualitate lumea interioara, de a descifra sau a-si simboliza cu acuratete experientele, ea este un spatiu in interiorul caruia clientii pot gasi pentru ei cuvintele sau alte simboluri care sa descrie cu cea mai mare sensibilitate atat continutul, cat si modul in care acestia isi proceseaza experientele; reflectand asupra procesului terapiei, Rogers sugereaza ca, prin intermediul acestei diferentieri, tindem sa ne deplasam treptat de la o gandire care este legata de structuri rigide, catre o gandire care este din ce in ce mai responsiva la trairea imediata, care discrimineaza cu mai multa claritate diferentele dintre trecut si prezent, dintre sine si ceilalti, dintre fapt si construct.
Dintr-o alta perspectiva, structura sistemului nostru nervos dicteaza ca nu putem cunoaste in mod nemijlocit realitatea; tot ceea ce putem cunoaste cu adevarat este propria constructie a evenimentelor, a oamenilor, a fenomenelor; construim si co-cream semnificatia acestor adevaruri in intalnirile noastre cu ceilalti, prin intermediul limbajului, simbolurilor sau metaforelor. Limbajul are o varietate de functii neurobiologice, psihologice si sociale prin intermediul carora creierul este, astfel, modelat si re-modelat, pe masura ce structurile narative evolueaza calitativ.
Acesta este unul dintre contextele in care psihoterapeutul functioneaza ca mediator, ca un facilitator care creeaza un cadru incurajator pentru explorare, in timp ce se indeparteaza de aplicarea modelului medical standard.