Atitudinile sunt, în general, intrinseci unei persoane și nu sunt în mod direct vizibile pentru ceilalți. Dar, din fericire, aceste atitudini se exprimă întotdeauna prin comportament. Numai prin comportament și prin efectul său pot fi verificate atitudinile.
În Terapia prin Focusing, principalele metode terapeutice se împart în trei categorii: (1) ascultarea (încercarea de a înțelege ceea ce clientul vrea să spună și ce vrea să exprime, cu referire la experiența sa implicită), (2) ghidarea ( a face sugestii clientului în ceea ce privește procesul, și nu conținutul), (3) răspunsul (exprimarea experiențierii proprii a terapeutului în legătură cu clientul ca persoană sau în legătură cu procesul său de experiențiere). În cadrul fiecăreia dintre aceste categorii pot fi descrise o serie de metode terapeutice. Acestea pot fi transformate foarte specific în toate modalitățile de a experimenta și de a acționa (de exemplu, moduri verbale și non-verbale, imagini și vise, mișcare, desen etc.), creându-se, astfel, un repertoriu extins de comportament terapeutic (Stumm, Wiltschko, Keil 2003; Wiltschko 1996, 1998, 2002, 2003).
Fundamentele Psihoterapiei Orientate prin Focusing: Rolul Sensului Simțit și Integrarea Experiențială
Aceste metode nu sunt definite în mod explicit din motive întemeiate. Ele nu sunt „tehnici” în sensul obișnuit. Prin intermediul lor sunt exprimate conceptele de atitudini, relație și proces. Ele sunt descrise ca modele generale, formale, care trebuie adaptate fiecărei situații în parte. Acest lucru nu îl absolvă pe psihoterapeut de faptul că trebuie să fie prezent, spontan și creativ în orice moment dat.
Descrierea metodelor terapeutice îi ajută pe cursanți să învețe și să practice și, astfel, să fie capabili să experimenteze și să integreze cu adevărat atitudinile fundamentale centrate pe persoană. De asemenea, îi ajută pe psihoterapeuți să se orienteze în practica zilnică și să poată reflecta asupra acestui lucru.
Focusing – Oriented Psychotherapy nu are niciun scop în ceea ce privește conținutul. Este deschisă pentru un proces care se dezvoltă în pași mici în interiorul clientului și între client și terapeut. Se crează, astfel, condițiile încât acești pași să poată apărea și ieși din client. Clientul nu este ghidat pe o cale predeterminată către un obiectiv deja stabilit. Gendlin a descris în detaliu ce condiții relaționale și ce acte interioare sunt necesare pentru ca acești pași să poată avea loc. El a descoperit că ei urmează o anumită ordine, ordinea de a merge mai departe (order of carrying forward). Acești pași iau totul cu ei, ceea ce este deja acolo și, dincolo de asta, manifestă ceva cu adevărat nou.
Puterea Transformării prin Felt Sense în Terapia prin Focusing
Fiecare psihoterapie este dependentă de faptul că apare ceva nou, deoarece clientul a încercat – uneori de-a lungul anilor – să-și rezolve problemele legate de gândurile, sentimentele și acțiunile existente – fără succes. În Terapia prin Focusing, noul nu vine prin idei și sugestii „bune” de la terapeut; vine din client, din corpul său. Cu „corpul”, Gendlin înțelege corpul simțit din interior, care a interacționat întotdeauna cu mediul său – și, care, de fapt, este această interacțiune.
De aceea, corpul „știe” mai mult decât ceea ce cunoaștem conceptual. Corpul o cunoaște pre-verbal, preconceptual, ca un sentiment întreg, holistic, ca un Felt Sense (Sens Simțit). Aceasta este sursa pentru noi pași, dar și „reperul” pentru impulsuri și idei – atât pentru client, cât și pentru terapeut. Pentru că în orice situație, indiferent cât de intricată, acest corp caută întotdeauna cel mai bun mod de a continua să trăiască. Acești pași, aceste răspunsuri implicate de Felt Sense susțin viața, liniștesc și sunt orientate spre soluții. Ele sunt surprinzătoare, deoarece adesea nu corespund așteptărilor noastre, care nu sunt nimic mai mult decât ceea ce știm deja. Răspunsurile de tip Felt Sense ne forțează uneori să ne revizuim obiectivele preconcepute. De aceea, terapia nu poate să constea numai din metode care ne ajută doar să ne atingem obiectivele deja stabilite.
Concluzie
Prin urmare, Psihoterapia Orientată prin Focusing (Focusing – Oriented Psychotherapy) nu se poate descrie sau defini prin metodele folosite. Nu ceea ce este făcut, ci modul în care este făcut determină dacă ceva este Psihoterapie prin Focusing sau nu. În acest sens, Psihoterapia prin Focusing nu este o nouă metodă de psihoterapie, ci mai degrabă un meta-model și o meta-practică care are o forță integratoare uriașă. Ea descrie și practică modul în care are loc integrarea: nu ca o sumă de metode terapeutice, ci mai degrabă prin „experiențializarea” lor.
Aceasta înseamnă, pe scurt, renunțarea la contextul conceptual specific școlii și raportarea la acea experiență care se întâmplă aici și acum, în această situație terapeutică concretă. Criteriul rămâne întotdeauna clientul, „Eu” -ul său și propria experiențiere. Vrea să accepte sugestia terapeutului și poate această sugestie să avanseze sau să duca mai departe procesul de experiențiere? Aceasta este întrebarea care călăuzeste procesul Psihoterapiei Orientate prin Focusing.
